E timpul sa ....
Am stat si am cugetat ... si am scris

 

Cum se prezinta singura Oana Zavoranu
     media: 5.00 din 2 voturi

Oana Zăvoranu (născută pe 16 iunie 1973) este o actriţă şi cântăreaţă româncă. Ea s-a născut în Bucureşti într-o familie care i-a oferit o copilărie extrem de fericită. A urmat liceul I. L. Cargiale după care a absolvit facultatea de Drept Titu Maiorescu din Bucureşti. Nu a avut un talent deosebit şi a simţit că avocatura nu este meseria potrivită ei. Întâmplător, în familia ei existau prieteni care aveau o strânsă legătură cu lumea televiziunii. La îndemnul lor a dat o probă ca orice tânără pentru un post de prezentator al unei emisiuni TVR2. Fără niciun fel de pile,norocul i-a surâs şi a câştigat proba devenind astfel prezentatoarea emisiunii "Vară pentru 2" în anul 2000.
Carieră în televiziune
Începutul fiind făcut, tot pe postul naţional TVR2,au urmat şi alte emisiuni live, simţindu-se extrem de confortabil în această postură. Au urmat alte prezentări pe TVR1, Festivalul "Cerbul de aur" etc. Norocul însă i-a surâs încă o data şi adevărata consacrare a venit în anul 2004,o dată cu câştigarea castingului pentru prima telenovelă românească "Numai iubirea" difuzată pe postul Acasă Tv şi a castingului pentru emisiunea "Corazon Latino" transmisă tot pe Acasă Tv. A urmat apoi rolul principal în telenovela "Păcatele Evei". În anul 2007 la postul de televiziune Romantica, a prezentat emisiunea "Preludiul".
Cariera în muzică
În anul 2007 a scos primul său album muzical intitulat "Mai bună ca niciodată" care a fost foarte bine primit de public. În vara lui 2007 a realizat primul videoclip la piesa "Carino". Discul "Mai bună ca niciodată" conţine următoarele piese:
· Carino
· Pusă pe fapte
· Ai, inimă
· Am găsit la tine dragostea
· Lumea mă iubeşte
· Cine te crezi
· Cu sufletul nu ştiu să mint
· Eu pot trişa
· Tu..
· Fantezia ta
· Sute de scrisori
· Numai tu
· I know
Păpuşa Oanei
În decembrie 2007, Oana a lansat "Păpuşa Oana Zavoranu ". Ea s-a gândit să lanseze această păpuşă în perioada sărbătorilor pentru a putea fi în casa celor care o iubesc cu adevărat, pentru a bucura cu adevărat toate fetiţele care o iubesc, care şi-au luat din ea un idol şi care,cu siguranţă vor fi fericite să aibă în casă păpuşa care o întruchipează. Ea este sigură că un cadou de la Mosu' cu "Păpuşa Oana" le va aduce bucurie în suflet. Ea îşi iubeşte şi îşi respectă fanii enorm. Ei îi dau putere să meargă înainte, ei o motivează pentru tot ceea ce face, are o satisfacţie imensă când vede cât de mult o iubesc aceşti oameni, şi pentru ei, este sigură, "Păpuşă Oana Zavoranu" va însemna mult.
Filmografie
· Păcatele Evei, serial TV - Eva Cernat (2005)
· Numai iubirea, serial TV - Andreea Damaschin (2004)
· Modigliani (2004)
· La bloc, serial TV (2002)
· 2005 - prezinta emisiunea "Corazon Latino" difuzată pe Acasă TV
Activitate politică
· În anul 2006 a fost propusă de catre Partidul România Mare - PRM, pentru postul - consilier de imagine al preşedintelui partidului, Corneliu Vadim Tudor .
· În Decembrie 2008 i s-a oferit sa candideze ca deputat de Bucureşti din partea Partidului România Mare


Diaspora Romana IV
     media: 5.00 din 1 vot

- AUSTRALIA -
AUSTRALIA
In Australia se afla aproximativ 50 000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani si etnicii maghiari, greci, evrei, germani, sarbi si croati proveniti din tara noastra. In cea mai mare parte acestia sunt concentrati in marile orase australiene: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane, Perth, New Castle etc.Primii romani au ajuns in Australia la sfarsitul secolului al XIX-lea, numarul lor crescand sensibil in perioada interbelica. Dupa al doilea razboi mondial , cei mai multi au provenit din lagarele de refugiati din Austria, Germania, Italia, Turcia si Grecia.Inainte de decembrie 1989, romanii au ajuns in Australia atat pe cai legale, cat si ilegale, indeosebi prin lagarele de imigrare. Dupa 1990, autoritatile australiene au initiat o campanie de atragere a tinerilor specialisti din Europa de Est, in Romania inregistrandu-se in acest context mai multe cereri de emigrare in aceasta tara.Evolutia situatiei politice din Romania a fost urmarita cu viu interes de comunitatea romana din Australia, reprezentanti ai acesteia participand la diversele intalniri organizate de conducerea statului roman cu diaspora romana.Romanii din Australia sunt organizati in asociatii, societati culturale sau sunt arondati unor biserici ortodoxe romane din marile metropole australiene.In cazul aplicarii politicii multiculturale (concept formulat in perioada 1972-1975 de guvernul condus Gough Whitlam) in randul celor 160 de grupuri etnice, autoritatile australiene au creat institutiile si infrastructura necesara. La nivel federal institutia care coordoneaza intreaga activitate in domeniul etnice si al imigrarii este Ministerul Imigrarii si Afacerilor Multiculturale („Department of Immigration and Multicultural Affairs”) - M.I.A.M. condus de un ministru numit de partidul de guvernamant. In fiecare stat functioneaza, de asemenea cate un minister care se ocupa de aceasta problematica numai la nivelul statului respectiv. Acestea sunt in conexiune directa cu ministerul federal reusindu-se astfel aplicarea unei politici unitare pe intreg teritoriul Australiei.La fiecare centru, pentru fiecare grup etnic, a fost creat un comitet coordonator numit „Steering Committee”, care este condus de un reprezentant al Ministerului Imigrarii si Afacerilor Multiculturale (M.I.A.M.) din statul respectiv si care este compus din toti sefii de asociatii si organizatii ale grupului etnic respectiv.Acest comitet se intruneste lunar discutand probleme legate de comunitatea etnica, se fac propuneri privind activitatile de viitor etc. Prin aceasta actiune autoritatile australiene cunosc in amanunt toate activitatile grupului etnic respectiv, preocuparile si framantarile sale. Informatiile se analizeaza si stocheaza pentru a se urmari evolutia comunitatii etnice in cauza. La nivel de stat, fiecare grup etnic mai important are una sau mai multe asociatii care desfasoara activitati de servicii in slujba comunitatii respective. Ele beneficiaza de fonduri de la guvernul fiecarui stat, care se aloca anual pe baza unui program de activitati pentru care se intocmeste un plan de cheltuieli si se aproba un buget. O atentie deosebita este acordata de autoritati mass-mediei cu profil etnic. Functie de posibilitati, comunitatile etnice pot tipari publicatii in limba proprie si pot avea emisiuni la posturile de radio si TV. In acest scop la dispozitia gruparilor etnice se afla postul national radio - TV S.B.S. („Special Broadcasting Services”) unde pot difuza emisiuni de conceptie proprie. Fondurile necesare functionarii acestui canal radio-TV sunt acoperite de la bugetul federal. Pe langa acest post national mai exista statii locale radio-TV care se autofinanteaza din donatii si reclame.„Multiculturalismul” in AustraliaAustralia este un stat federal constituit din 5 provincii si 2 teritorii, cu o populatie in componenta careia intra circa 160 de etnii. Numarul mare de indivizi de origine diferita se datoreaza, in principal, masivei imigrari de dupa cel de- al doilea razboi mondial, statisticile oficiale inregistrand in 1997 4,5 milioane de cetateni, a caror limba materna este alta decat engleza, reprezentand aproximativ 25% din populatia tarii. In deceniul al IX-lea s-a inregistrat numarul cel mai mare de imigranti (cca. 1,1 milioane de persoane), depasind astfel cu doua treimi nivelul acceptat de SUA si Canada, proces care s-a datorat, in principal, atitudinii permisive a guvernului de la Canberra, ce a pus in aplicare un program special de reunificare a familiilor, 70 % din cei sositi beneficiind de acesta, si a redus conditiile impuse pentru imigrare. Desi, din punct de vedere al sporului de populatie, acest fenomen a avut un impact deosebit, in plan economic statul s-a confruntat cu probleme majore, o mare parte din cei veniti neputandu-se integra in sistemul australian al pietei fortei de munca, semnificativ fiind faptul ca, la inceputul anilor '90, aproximativ 27% din imigrantii deceniului anterior traiau numai din ajutorul social acordat de guvern, situatie care a generat o presiune considerabila asupra bugetului, cu consecinte negative pentru datoria externa a tarii.Inca de la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile australiene nu i-au definit pe noii veniti drept „minoritari”, ci „grupuri etnice”, notiune care s-a perpetuat in timp, indiferent de politicile succesive adoptate in aceasta problematica. Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii a adus in Australia traditiile si obiceiurile proprii poporului din care provine, autoritatile australiene au incercat initial sa aplice o politica dura, de asimilare fortata, care nu a dat rezultatele scontate, datorita gradului mare de diversitate si conditiilor sociale si economice precare existente in prima jumatate a acestui secol. Pe de alta parte, distanta fata de tarile de provenienta, sentimentul izolarii si respingerea lor de catre populatia locala i-au determinat pe imigranti sa caute modalitati de a se intalni unii cu altii, sa-si construiasca lacasuri de cult, sa se organizeze in asociatii culturale si de ajutor si sa-si editeze propriile publicatii. Aceasta realitate si evolutia societatii au determinat treptat autoritatile sa acorde mai multa atentie si importanta procesului de integrare a imigrantilor. Astfel, in anul 1970, Malcom Fraser, prim-ministru din acea perioada, a introdus conceptul de „multiculturalism” pentru a defini adevarata structura a societatii australiene, abandonandu-se astfel oficial politica de asimilare aplicata pana atunci. Notiunea respectiva cuprinde un complex de mijloace si metode de actiune vizand coordonarea unei diversitati de interese catre un vector comun, in scopul fauririi unei societati in care sa fie integrate toate grupurile etnice. Raspunderea pentru aplicarea acestui program revenea atat grupurilor etnice, cat si Ministerului pentru Imigrare si Afaceri Multiculturale.O componenta importanta a programului respectiv o reprezinta „presa etnica” care cuprinde totalitatea publicatiilor in limba materna, engleza sau bilingve, editate de catre diferitele grupuri etnice din Australia, in scopul pastrarii caracteristicilor etnolingvistice si culturale.Importanta deosebita a acestor publicatii in domeniile social si cultural este determinata de obiectivele urmarite: facilitarea interactiunilor sociale; difuzarea unor informatii privind realizarile culturale inregistrate in tara de origine si in Australia; oferte de munca si alte facilitati privind posibilitatile de calificare in diverse profesii; accesul la diferite servicii sociale; mediatizarea evenimentelor de ordin social din cadrul grupului etnic respectiv sau al altor comunitati, precum si din intreaga societate australiana; acordarea de asistenta pentru integrarea rapida in societate a noilor veniti. Adesea revistele contin adevarate forumuri de dezbatere publica asupra principalelor probleme de politica interna si externa ale Australiei.Urmand evolutia sociala si transformarile din cadrul comunitatilor etnice, mai mult de 50% din publicatii au aparut in ultimii 10 ani, o treime dintre ele apartinand unor companii, 25% au coproprietari persoane fizice, iar restul sunt editate de diferite asociatii si organizatii ale comunitatilor. Situatia financiara a presei etnice este de cele mai multe ori precara, in prezent circa 25% din acestea supravietuind datorita publicarii, contra cost, a unor reclame si anunturi ale guvernului federal.Datorita lipsei de experienta si slabei pregatiri a redactorilor, multe din revistele respective sunt considerate de catre specialistii autohtoni ca lipsite de continut, deoarece se refera mai mult la propriile traditii si in consecinta masa larga a societatii australiene nu este interesata sa le achizitioneze. La nivelul grupurilor etnice insa, se apreciaza ca este mai putin importanta calitatea stilistica a acestora, mult mai relevant fiind rolul lor in mentinerea si cultivarea identitatii etnolingvistice proprii.Pentru a asigura stabilitatea si a evita aparitia unor conflicte sociale, guvernul monitorizeaza presa etnica si intervine deseori pentru corectarea, dirijarea sau sprijinirea ei financiara. In acest sens Ministerul Imigrarii si pentru Afaceri Multiculturale initiaza periodic studii sociologice asupra principalelor 100 de publicatii etnice, concluziile acestora fiind folosite pentru stabilirea unor noi directii de actiune, iar acolo unde sunt constatate anumite tendinte de polarizare a atentiei editorilor spre probleme de interes pentru autoritati, se intervine „mascat” sub forma acordarii unei asistente de specialitate.Motivatia oficiala invocata de autoritati pentru efectuarea unor astfel de analize o constituie realizarea unei intrepatrunderi intre interesele sociale specifice grupurilor etnice si cele ale intregii societati, precum si ale politicii guvernului, evidentiindu-se rolul presei etnice in stabilirea unei legaturi intre diferitele sectoare sociale, intre stat si cetateni, precum si diferitele comunitati si populatia majoritara.Desi este realizat sub o forma aparent democratica, in realitate controlul guvernului se transforma intr-o supraveghere si dirijare stricta, cu caracter politic, ce urmareste asimilarea treptata a grupurilor etnice.In cadrul programului „multicultural”, de integrare a grupurilor etnice in societatea australiana, la initiativa guvernului si cu sprijinul comunitatilor si al marilor companii a fost elaborat proiectul „Piata Multiculturala”, in care sunt cuprinse domeniile comunicarii, marketingului si reclamei. Astfel, a fost constituita o „retea de consultari bilingve”, in engleza si limbile materne ale principalelor grupuri etnice, destinata sa acorde asistenta companiilor, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale interesate de dezvoltarea legaturilor cu aceste categorii de populatie. Cu toate ca activitatea guvernului in problema grupurilor etnice a fost apreciata de specialisti, conducand la o accelerare a procesului de integrare a comunitatilor in societatea australiana, eforturile de subventie si consecintele acestora asupra unor ramuri economice au determinat luarea unor pozitii opuse politicii statului privind imigrantii. Astfel, in 1994, un grup de cercetatori in domeniul etnic si social atragea atentia autoritatilor asupra acestui fenomen, sustinandu-se ideea reducerii la 50.000 a numarului de imigranti acceptati anual. In acelasi timp se solicita reconsiderarea si reformularea programelor pentru sprijinirea comunitatilor etnice, deja constituite sau in curs de formare, in scopul reducerii cheltuielilor uriase necesare aplicarii acestora. La grupul respectiv au aderat ulterior si alte personalitati din domenii legate de aceasta problema, care au incercat sa demonstreze ca notiunea de „multiculturalism” este depasita de evolutia sociala. Reprezentantii organizatiilor etnice au atacat foarte dur aceste tendinte, acuzandu-i pe promotorii lor de rasism si incalcare a drepturilor omului.In 1995, in timpul guvernarii laburiste, Biroul pentru cercetari in domeniul imigrarii, multiculturalismului si populatiei, de pe langa Ministerul Imigrarii, a elaborat un studiu autorizat prin care a prezentat guvernului concluzii aproape similare cu cele ale grupului de specialisti mentionat anterior.Astfel, se aprecia ca, o perioada de timp, „multiculturalismul” a avut un efect benefic asupra dezvoltarii societatii australiene, cand imigrantii au putut sa se integreze rapid si sa-si aduca o contributie insemnata la constituirea unor relatii democratice. Dupa anul 1990, insa, situatia a inceput sa se schimbe, economia precara a unor state asiatice generand o imigrare masiva, iar persoanele respective, prin traditiile, cultura si obiceiurile lor total diferite de cele ale europenilor au condus la crearea unor blocuri compacte, foarte greu de patruns cu metodele rafinate ale „multiculturalismului”.In aceste conditii, pentru autoritatile australiene devine tot mai evidenta necesitatea reformularii notiunii respective sau chiar inlocuirea acesteia cu un alt program care sa corespunda etapei actuale de dezvoltare a societatii.


Diaspora Romana III
     media: 5.00 din 2 voturi

- AMERICA DE SUD -
ARGENTINA
In Argentina sunt stabilite cca. 10 000 persoane de origine romana , majoritatea fiind concentrate in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario.Mare parte dintre ei, dispun de o pregatire profesionala superioara, fiind ingineri, profesori, istorici, comercianti, care ocupa pozitii relevante in viata economica si politica din Argentina.In marea lor majoritate, acestia participa la actiunile vizand promovarea traditiilor nationale, culturale si istorice.Din punct de vedere social-politic, emigratia romana din Argentina este impartita in 2 categorii: emigratia economica (stabilita inaintea primului razboi mondial si in perioada interbelica) si emigratia politica (venita la sfarsitul celui de- al doilea razboi mondial , in momentul instaurarii dictaturii comuniste in Romania.)
BRAZILIA
In Brazilia, primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in special in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica. Incepand cu anul 1960, in Brazilia s-au stabilit, prin casatorie, reintregiri de familie etc., un numar relativ mare de persoane, in general tineri, cu pregatire superioara in diverse domenii, care s-au integrat in viata sociala si economica. Datorita faptului ca in momentul stabilirii in Brazilia, majoritatea emigrantilor romani erau persoane tinere, descendentii lor sunt in general, educati in spiritul si traditiile acestei tari. In preajma aniversarii unor momente semnificative din istoria poporului nostru, in cadrul comunitatilor romanesti din Brasilia, Rio de Janeiro si Sao Paulo s-au organizat actiuni constand din gale de filme, vernisajul unor expozitii de arta etc., care s-au bucurat de audienta in randul participantilor si au fost reflectate corespunzator in mass-media locala.La ora actuala sunt estimati cca. 1 300-1 400 de romani si originari romani, concentrati in Sao Paulo, Rio de Janeiro, Curitiba, Porto Alegre si Belo Horizonte. Exista un numar semnificativ de institute si societati romano-braziliene, acestia fiind recunoscuti ca iubitori ai culturii si spiritualitatii romanesti.
PERU
Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, care au avut loc in special pana in 1970 si prin casatorii mixte. Conform unor date statistice din 1987, numarul persoanelor care formeaza colonia romana era de aproximativ 100.
VENEZUELA
Diaspora romana din Venezuela este formata din aproximativ 10 000-12 000 de persoane, avand ramificatii in cele mai diverse cercuri financiare si comerciale din aceasta tara. Se observa activitatea unor nuclee de originari romani in special la Puerto la Cruz, Maracaibo, Maracay si Puerto Ordaz. In Caracas, dupa statisticile oficiale, se afla in jur de 400 de emigranti originari din Romania, grupati in jurul "Casei Romane". In anul 1996, in luna iunie, la Caracas urma sa fie sfintita o biserica, executata in Romania, dupa modelul bisericilor traditionale de lemn din Maramures.
COLUMBIAIn Columbia traiesc in prezent cca. 40 de persoane de origine romana, stabilite in aceasta tara dupa anul 1970, in general, prin casatorie cu cetateni columbieni care si-au efectuat studiile superioare in Romania.Aceste persoane, in majoritatea lor, nu dispun inca de o situatie materiala deosebita si pozitii importante in structurile de putere si administrative columbiene. Ca o caracteristica a diasporei romane din Columbia este participarea constanta a membrilor acestora la actiunile culturale dedicate Romaniei, organizate sub egida "Asociatiei de Prietenie Romano - Columbiana".Aceasta asociatie este condusa din 1993, de Simona Prepelita de Diaz Rincon (presedinte) si Gabriela Bocanete de Ullca (secretar).


Diaspora Romana II
     media: 5.00 din 1 vot

STATELE UNITE ALE AMERICII
Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent se estimeaza ca in SUA traiesc peste 1 milion de americani de origine romana. Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania si la New York.Organizarea institutionala a romanilor din America a constituit una din formele importante de conservare si afirmare a identitatii lor etnice, lingvistice, culturale si religioase.Alaturi de societati infiintate in primele decenii ale secolului nostru, au fost create asociatii si fundatii in diferite zone ale SUA care au pastrat vie spiritualitatea romaneasca in randul romanilor stabiliti pe pamantul american. Multe dintre acestea au stabilit si mentin legaturi stranse cu institutii similare din tara, au organizat biblioteci, colectii permanente, expozitii si muzee de arta romaneasca.Publicistica constituie un element esential de prezervare a limbii si etnicitatii romanilor din SUA, de perpetuare a traditiilor istorice, de cultura si civilizatie romaneasca. Tot mai multe emisiuni in limba romana se difuzeaza prin intermediul posturilor de radio si televiziune din Statele Unite. La New York si Los Angeles functioneaza posturi de televiziune conduse de romani sau originari romani stabiliti in SUA.Un rol deosebit de important in conservarea identitatii romanilor din SUA il are si Biserica Ortodoxa Romana . Inca din 1929 romanii ortodocsi din Statele Unite si Canada au infiintat "Episcopia Misionara", ridicata la rangul de Arhiepiscopie in 1974.In prezent asistenta religioasa este asigurata de preoti si diaconi romani in majoritatea lacasurilor de cult, avand biserici si case parohiale proprii. In afara acordarii asistentei religioase credinciosilor, Parohia desfasoara o sustinuta activitate culturala, organizand expozitii, spectacole, gale de filme, reuniuni folclorice. Arhiepiscopia editeaza almanahul anual "Credinta" si ziarul trimestrial cu acelasi nume.In cadrul diasporei romane din America de nord s-au afirmat valorosi oameni de stiinta, filozofi, literati, maestri ai artei interpretative muzicale, profesori universitari , artisti plastici, publicisti etc. Mentionam printre acestia pe profesorii Emil Palade, distins cu premiul Nobel in 1974 pentru descoperiri in domeniul organizarii structurale si functionale a celulei, Emanuel Mardingher, prof. univ. Radu Florescu, istoricul George Ursu, prof. univ.Stephen Fischer-Galati, Anghel Rugina, prof. univ. Maria Manoliu Manea, prof. Virgil Nemoianu, prof. Matei Calinescu, prof. Toma Pavel, etc.Comunitatea romana din S.U.A. reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform datelor statistice ale recensamintelor din S.U.A., aproape 400 000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea, ca marime, in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial. Numarul romanilor care traiesc in S.U.A. este, insa, mult mai mare, tinand seama de faptul ca multi dintre ei nu isi declara originea, fluxul de imigrari continua, iar multi dintre cei stabiliti in S.U.A. nu au dobandit cetatenia americana.Cea mai mare grupare de comunitati romanesti, numarand fiecare cateva zeci de mii de persoane, se afla statele din nord-este - New York, New Jersey, Pensylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de destinatie ale primelor valuri de imigranti romani, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea. California si Florida, destinatii mai recente de imigrare a celor veniti din Romania si de reasezare a unor romani americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc o dinamica aparte a comunitatii romano-americane, ajungand sa se plaseze pe locurile doi si dupa New York, in privinta numarului de membri. In ultimii ani, s-au constituit comunitati romanesti care se afla intr-un proces de consolidare si de crestere numerica, in state precum Oregon, Washington. Georgia, Texas, Arizona. In fapt, comunitati romanesti exista in toate statele S.U.A., chiar daca, in unele cazuri, de dimensiuni foarte mici.Pe langa comunitatile romanesti constituite ca atare, grupate in jurul unor biserici proprii, exista mici grupuri de romani, alcatuite din cateva familii, care frecventeaza o biserica apartinand altei etnii. Exista, de asemenea, americani de origine romana care traiesc izolati de orice comunitate romaneasca, fie din ratiuni subiective (nu doresc sa intretina legaturi cu membrii comunitatii din zona), fie din motive obiective (traiesc in zone in care nu exista alti romani).Un alt segment important al comunitatii romane din S.U.A., care se suprapune atat comunitatilor constituite, cat si categoriei celor care traiesc izolati de comunitate, este reprezentat de sutele de profesori si studenti romani sau de origine romana care isi desfasoara activitatea in universitati din aproape toate statele S.U.A.Gradul de coeziune al comunitatii romano-americane este, in general, redus. Foarte frecvent, orice initiativa sau actiune a unei persoane sau a unui grup de persoane este intampinata cu rezerve, printr-o atitudine marcata de divergentele si rivalitatile personale intre membrii comunitatii, suspiciunile reciproce, veleitatile si ambitiile unor lideri de organizatii locale sau cu aspiratii nationale. Exista, insa unele comunitati locale (Cleveland, Detroit, Chicago) in cadrul carora se manifesta o anumita coeziune, ele reusind sa se mobilizeze si sa antreneze un numar semnificativ de membri, in special in cadrul unor manifestari cu caracter cultural, de pastrare a obiceiurilor si traditiilor romanesti. Recent infiintatul Centru Cultural Romanesc, initiativa privata a Societatii Center Focus Publishing, casa de editura care tipareste si singurul anuar al intreprinzatorilor romani din America, dupa cunostintele noastre singura lucrare de acest gen a comunitatilor romanesti din lume, condusa de inimosul Steven Bonica. Acesta a initiat si o campanie de lobby pentru integrarea Romaniei in structurile NATO, prin relatiile sale personale facand cunoscute oamenilor politici americani, cultura si spiritualitatea romaneasca. Din cate cunoastem este una din putinele initiative private de acest gen. De referinta sunt si paginile web: www.romanian-american.net, www.centerfocus.org, ale acestei societati.Viata comunitatilor romanesti se desfasoara, cu preponderenta, in jurul bisericilor, unde se manifesta autoritatea morala si spirituala a preotului, credinta comuna constituie elementul de coeziune, iar problemele financiar-administrative, care trebuie rezolvate pentru functionarea institutiei, sunt privite cu responsabilitate. Sunt remarcabile eforturile unor comunitati care, pe masura ce se incheaga si se constituie in noi parohii romanesti, se mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc, insa. Nici aici disensiunile si sciziunile, existand cazuri de divizari ale unor parohii, separari si constituiri de noi parohii numai datorita neintelegerilor dintre credinciosi. Nu este lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, existenta, in S.U.A., a doua episcopate ortodoxe romanesti.Participarea romanilor americani la viata sociala si politica a S.U.A., precum si la actiuni de sustinere a intereselor comunitatii lor sau ale tarii de origine este, in general, lipsita de pregnanta. Sunt foarte rare cazurile in care membri ai comunitatilor romane s-au afirmat, cu succes, in viata politica locala, acestia fiind, cu regularitate, reprezentantii generatiilor mai vechi. A existat un primar de origine romana al orasului Indiana Harbor, Walter Jeorse. Unul dintre primarii orasului Cleveland, Ralph Locher, era nascut in Romania, dar din parinti americani. George Dobrea a fost presedintele Consiliului pentru Educatie din Cleveland, iar Eugen Raica este, in prezent, director al Agentiei pentru Dezvoltare Urbana din statul Michigan.Cu atat mai dificila a fost ascensiunea in cercurile politice la scara nationala a unor americani de origine romana, cum ar fi cazul lui Martin Hoke, fost membru in Camera Reprezentantilor a Congresului S.U.A. pentru statul Ohio, a carui mama era nascuta in Romania.Activismul redus al romanilor americani si-a pus amprenta si asupra capacitatii lor de a intreprinde actiuni eficiente pentru sustinerea propriilor interese sau a intereselor tarii lor de origine. Romanii americani au reusit, totusi, sa isi asume, in diferite etape istorice, un rol in sustinerea intereselor Romaniei, dar actiunile lor de lobby nu au fost consecvente si nu au avut decat rareori un efect important. In anumite perioade, din cauze obiective, presiunile romanilor americani asupra cercurilor politice americane s-au indreptat chiar impotriva tarii de origine.In general, romanii americani care intra in afaceri se limiteaza la activitati de amploare redusa, orientate cu precadere spre servicii destinate membrilor comunitatii - magazine si restaurante cu specific romanesc, agentii imobiliare, de transport sau de expediere a coletelor in Romania, medicina, avocatura etc. In ultima vreme, se remarca, totusi, din ce in ce mai mult, prezenta unor specialisti de origine romana in functii importante, in cadrul unor mari companii americane.Exista un numar important de organizatii romanesti locale cu profil cultural, care isi propun sa contribuie la pastrarea identitatii membrilor comunitatii romane prin organizarea de evenimente cultural-artistice. Astfel de centre sau asociatii culturale isi desfasoara activitatea in zone de concentrare a romanilor americani cum sunt New York, Cleveland, Chicago, Los Angeles, San Francisco, Seattle, Atlanta, Florida. Activitatea lor este inegala si se datoreaza, de regula, pasiunii si devotamentului unui grup foarte restrans de persoane, iar frecventa evenimentelor organizate variaza foarte multe. Unele dintre ele au infiintat ansambluri folclorice, mici muzee de arta populara si istorie a comunitatii locale. Deseori, ele participa la evenimente multietnice locale. In multe cazuri, insa, in jurul lor se dezvolta sentimente de invidie si rivalitati personale, obstructionari si actiuni de discreditare din partea unor membrii ai comunitatii.Un alt tip de organizatii locale, care isi propun un caracter de reprezentare al comunitatilor din anumite zone, il constituie asociatiile de tipul celor infiintate in Chicago (The Romanian American Association of Atlanta)sau in San Antonio (The Romanians of Texas Association). Din pacate, activitatea lor este mai mult veleitara, departe de activismul altor comunitati etnice, caracterizandu-se prin inconsecventa, amploare redusa si formalism.Consiliul Romano-American, din sudul Californiei, cu participarea tuturor bisericilor romanesti, indiferent de confesiune, pare sa se apropie cel mai mult de tipul de organizatie reprezentativa a romanilor dintr-o anumita zona a S.U.A., prin activismul liderilor si ambitia obiectivelor propuse.Organizatiile profesionale ale romanilor americani - Romanian Medical Society, Romanian American Lawyers’ Association, Asociatia Generala a Inginerilor Romano-Americani - pot fi considerate organizatii locale, intrucat ele grupeaza un numar restrans de membri dintr-o anumita zona a S.U.A.Printre cele mai proeminente asociatii profesionale se numara Academia Romano-Americana de Arte si Stiinte (A.R.A.) si Societatea pentru Studii Romanesti (S.R.S.), care grupeaza membri de elita ai lumii academice din Romania si S.U.A. Preocuparile A.R.A. si S.R.S. tind, insa, sa aiba un caracter conceptual teoretic, mai putin sau deloc orientat spre realizarea unor activitati de lobby direct in S.U.A. Dar fiecare dintre cele doua organizatii are capacitatea de a contribui la formarea, in S.U.A., a unei opinii privind evolutiile din Romania.Exista si cateva organizatii ale unor grupuri etnice originare din Romania, ai caror membru sunt, de asemenea, grupati intr-o zona restransa sau intr-o anumita localitate. The Alliance of Transylvanian Saxons este organizatia societatilor de tip fraternal ale germanilor originari din Romania, care grupeaza un numar de 27 de societati din statele din Mid West. Ziarul sau, „Volksblatt”, reflecta viata acestei comunitati care pastreaza legatura cu tara prin actiuni de ajutorare ale comunitatilor din zonele locuite de minoritatea germana din Romania. Congress of Macedo-Romanian Culture reprezinta un mic grup de macedo-romani din statul Connecticut, care se raporteaza cu mandrie la Romania, tara lor de origine si organizeaza activitati cu caracter cultural in Bridgeport.Evreii americani de origine romana constituie grupul cu cea mai mare proportie de reusite individuale in viata politica sau in lumea afacerilor. O mare parte dintre evreii americani proveniti din Romania sunt atasati sentimental de Romania, iar unii dintre acestia incearca sa acorde sprijin tarii de origine, in mod individual. Afirmarea unei asociatii a evreilor americani proveniti din Romania nu s-a realizat inca, din cauza campaniei evreilor care acuza nerecunoasterea de catre Romania a Holocaustului din Basarabia, a problemelor privind restituirea proprietatilor si a unor acuzatii - sporadice, dar puternice - privind antisemitismul in Romania.Organizatiile nationale:La nivel national, cea mai veche organizatie a romanilor americani, Uniunea si Liga Societatilor Romane din America, grupeaza un numar de 32 de societati fraternale din 15 state. Activitatea acestor societati este insa in declin, fiind orientata cu precadere catre organizarea de evenimente cultural-etnice si, din ce in ce mai rar, catre implicarea ceva mai activa in viata social multietnica a localitatilor lor.Componenta lor este imbatraniti, numarul membrilor lor scade continuu, din ce in ce mai putini reprezentanti ai noilor generatii (in fapt, membri ai acelorasi familii) manifestand interes pentru continuarea acestui tip de implicare comunitara.Segmentul de comunitate ce alcatuieste componenta Uniunii si ligii este din ce in ce mai mult afectat de „americanizare” si manifesta un interes scazut pentru problemele romanesti. In prezent, activismul organizatiei se datoreaza, in principal, unui grup restrans de persoane care persevereaza in cultivarea relatiilor cu cercurile politice din Ohio si Michigan si reuseste sa impuna atentiei acestora unele actiuni in sprijinul intereselor Romaniei (clauza natiunii celei mai favorizate, aderarea la N.A.T.O., cazul Ilascu). Ziarul Uniunii si Ligii, „America”, continua sa reprezinte o voce romaneasca (desi este scris mai mult in limba engleza), bucurandu-se de prestigiul celor peste 90 de ani de aparitie neintrerupta. Editarea lui este mai mult rodul efortului personal al domnului Petre Lucaci, care i s-a dedicat mai bine de 40 de ani.O organizatie creata recent, mai moderna si cu obiective, cel putin in intentie, mai apropiate de conceptul american de lobby este Congress of Romanian Americams (C.O.R.A.). Infiintata in anul 1990, la sugestia lui Richard Schifter - in acel moment asistent al secretarului de stat al S.U.A. - si a congresmenului Frank Wolf, care a insistat asupra necesitatii unirii organizatiilor romanilor americani intr-un comitet de actiune reprezentativ, C.O.R.A. a reunit, initial, reprezentanti ai Episcopatului Ortodox Roman, ai Arhidiocezei Misionare Romane si al Diocezei Greco-Catolice Romane.C.O.R.A. organizeaza, anual, la Washington, intalniri ale membrilor organizatiei, in cadrul carora sunt dezbatute probleme legate de evolutiile din Romania, implicatiile acestora asupra relatiilor comunitatii romano-americane cu tara de origine si modalitati de sustinere a intereselor Romaniei in fata Administratiei si a Congresului S.U.A. Prin presedintele organizatiei, Armand Scala, care locuieste in zona Washington si poate mentine legatura cu reprezentantii cercurilor politice din capitala, C.O.R.A. reuseste, intr-o anumita masura, sa prezinte factorilor politici americani pozitia unui segment important al comunitatii romane din S.U.A., inclusiv in ce priveste sprijinul pentru Romania.Organizatia are, insa. Unele slabiciuni care ii afecteaza eficienta. Modul selectiv in care are loc inscrierea in C.O.R.A., pe baza unei contributii financiare, restrange accesul multor romani americani la organizatie si ii diminueaza sansele de a deveni o organizatie reprezentativa. Contestarea caracterului de reprezentativitate al organizatiei si, mai ales, al presedintelui acesteia, de catre alte organizatii sau reprezentanti ai comunitatii face ca aspiratia C.O.R.A. de a deveni o organizatie a tuturor celorlalte organizatii romanesti din S.U.A. sa fie nerealista. Pe langa aceasta, organizatia este nevoita, uneori, sa se plieze la unele pozitii adoptate in cadrul Coalitiei Est-Europene (asociatie a organizatiilor grupurilor etnice central si est-europene, unde C.O.R.S. reprezinta comunitatea romano-americana), care nu corespund intotdeauna intereselor specifice ale Romaniei.Organizatiile ce isi desfasoara activitatea prin Internet:In ultima vreme, simultan cu dezvoltarea comunicarii prin reteaua Internet, s-au infiintat o serie de organizatii de tip nou, care utilizeaza acest mijloc de stabilire a unor legaturi cu ajutorul calculatorului. Potentialul lor de lobby este foarte important, intrucat toate institutiile politice americane au adrese e-mail, prin care pot fi contactate si prin care li se pot transmite opinii, proteste, pozitii individuale sau de grup in legatura cu anumite probleme de competenta acestor institutii.Grupuri de romani din America si din alte tari (in primul rand Canada) au creat, la randul lor, astfel de organizatii - Romanian Lobby, Diaspora Romana - care isi propun sa sustina interesele Romaniei, in principal aderarea la N.A.T.O. Organizatia Diaspora Romana actioneaza, insa, si ca un lobby american traditional, angajand o firma de specialitate din Washington.a gradului ridicat de coeziune al comunitatilor parohiale, numarului si repartizarii lor in teritoriu, organizarii bine structurate la nivel national. Actiunile de lobby nu constituie, desigur, obiectivul lor principal, dar exista o disponibilitate reala in aceasta directie. Sunt relevante, in acest sens, participarea celor doua Episcopate ortodoxe la activitatea C.O.R.A. si implicarea unui numar mare de biserici romanesti din S.U.A., apartinand tuturor cultelor, in campania pentru aderarea Romaniei la N.A.T.O.Religia are un rol foarte important in societatea americana, iar ecleziastii se bucura de influenta, respect si acces la factorii politici de decizie.Numarul statelor in care exista biserici ale romanilor americani se ridica la 27, ceea ce face, teoretic, ca un lobby coordonat al bisericilor romanesti sa aiba capacitatea de a influenta un numar majoritar de membri ai Congresului S.U.A., inclusiv 54 de senatori. O problema esentiala, dar nu insurmontabila, ramane realizarea unitatii de actiune a organizatiilor religioase ale romanilor americani.Organizatiile religioase romanesti se pot constitui in grupuri de presiune si pot actiona sectorial, chiar in absenta unei unitati interconfesionale. Bisericile ortodoxe, prin cele doua Episcopate, reprezinta 50-60% dintre americanii de origine romana, deci pot vorbi in numele unui numar important de cetateni americani. Dioceza Greco-Catolica si bisericile membre pot exercita influenta asupra segmentului de factori politici catolici din S.U.A. si pot antrena sprijinul Bisericii Catolice din aceasta tara, deosebit de puternica. Asociatia Baptista Romana si Asociatia Bisericilor Penticostale Romane pot actiona asupra segmentului majoritar neoprotestant reprezentat de Congresul si Administratia S.U.A. Forta de persuasiune a asociatiilor neoprotestante este sporita de legaturile stranse ale acestora cu asociatiile de care tin la nivel national.Trebuie mentionata, insa, sensibilitatea manifestata de membrii bisericilor greco-catolice si neoprotestante romane din S.U.A. fata de orice problema perpetuata sau nou aparuta in relatia dintre bisericile corespondente din Romania si Biserica Ortodoxa Romana majoritara, statul roman sau opinia publica din tara noastra. Orice astfel de problema afecteaza, instantaneu, pe romanii greco-catolici sau neoprotestanti din S.U.A., importanta ei este de multe ori amplificata, iar potentialul de lobby pro-roman se intoarce, in astfel de situatii, impotriva Romaniei.


Diaspora Romana I
     media: 5.00 din 1 vot

- AMERICA DE NORD –
CANADA
Primii emigranti romani si-au facut aparitia in Canada intre 1882 si 1918. In marea lor majoritate emigrantii erau muncitori agricoli, care au lucrat la inceput la constructia de cai ferate si in agricultura.Al doilea val poate fi considerat cel de dupa primul razboi mondial pana in 1929, nefiind foarte consistent. Acesta a cuprins rude si prieteni ai celor deja stabiliti in Canada, unii dintre ei reusind sa obtina slujbe in comert sau in profesii care le-au permis accesul in randul clasei de mijloc.Al treilea val este consemnat la sfarsitul celui de- al doilea razboi mondial , pana in anul 1955. Motivele emigrarii au fost, in principal, de ordin politic.Al patrulea val poate fi apreciat ca fiind in perioada anilor ’70 si ’80, multi dintre emigranti avand o buna pregatire profesionala . Conform statisticilor oficiale canadiene, in 1986 erau inregistrati peste 60 000 de romani - canadieni (origine unica sau multipla). Potrivit oficialilor de la „Imigration Canada”, dupa 1990 circa 3 000 de romani, mai ales tineri, s-au stabilit, anual, in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia, prin intermediul Ministerului Federal al Emigratiei si Cetateniei, reprezentat si la nivel provincial)Daca primul si al doilea val cuprindeau mai ales tarani veniti din Transilvania, Bucovina si Dobrogea, ultimele reunesc romani de diverse profesii din intreaga tara.In prezent, in Canada traiesc peste 100 000 de romani si originari din Romania, potrivit unor surse neoficiale. Cei mai multi dintre etnicii romani se afla in provinciile Ontario, Quebec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia si Manitoba. Orasele cele mai populate de romani sunt: Toronto, Montreal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton si Hamilton.Caracteristica principala a noilor veniti dupa 1990 este diversitatea de varste si profesii, cele mai multe intelectuale, dar si unele legate de diferite meserii. Cauzele invocate sunt de ordin economic, dublate uneori si de motivatii de ordin politic.Exista, in prezent, in Canada numeroase personalitati stiintifice de origine romana. In provincia Quebec sunt, de exemplu, 116 profesori universitari intre care si Nicolae Mateescu-Matte (membru de onoare al Academiei Romane).Comparativ cu alte etnii din Canada, emigratia de origine romana nu este compacta si foarte bine organizata, are o structura amorfa si ocupa pozitii economice, politice si sociale relativ modeste.In cadrul comunitatii exista o mare diversitatea de opinii si atitudini fata de Romania, unii mentinandu-se, insa, pe pozitii conservatoare, avand retineri si resentimente.Exista o preocupare crescanda pentru recuperarea proprietatilor din tara, desi multi dintre emigranti nu au facut, inca, vreun demers legal in acest sens si nu sunt, in general, la curent cu legislatia romana in acest domeniu.Se remarca, de asemenea, o valorificare insuficienta a posibilitatilor de cooperare cu operatori economici din Romania.Daca generatia veche a reusit sa se grupeze in special in jurul bisericilor (care, din pacate, apartin inca de episcopii diferite), noi emigranti, desi au o pregatire profesionala superioara, se confrunta cu greutatile inceputului vietii in Canada si nu reusesc sa constituie asociatii puternice (intervin si considerente financiare).Organizatiile diasporei romane actioneaza pentru pastrarea traditiilor culturale si spirituale, afirmarea valorilor romanesti in Canada, strangerea relatiilor cu patria de origine. Intre acestea mentionam: Federatia Asociatiilor Romanilor din Canada, Asociatia Romanilor Canadieni din Ontario, Societatea „Graiul Romanesc” din Windsor, Clubul „Mihai Eminescu” din Regina, Asociatia Sasilor Transilvaneni, Asociatia folclorica „Balada” din Edmonton, Societatea „George Enescu” din Montreal, “Campul Romanesc” de la Hamilton, s.a.m.d.In ceea ce priveste activitatea editoriala, intre publicatiile in limba romana, mai importante sunt „Cuvantul Romanesc”, revista „Miorita”, jurnalul „TEC Canada”, ziarul „Pulsul Romanesc”, postul de radio „Miorita”, posturile TV „Tele Romanie” (Montreal) si „Tele Romania” (Vancouver).Pe plan confesional, majoritatea romanilor din Canada sunt crestini ortodocsi. Una dintre cele mai vechi biserici romanesti din Canada (si din America de Nord) se afla la Regina, fiind construita in 1902. Dupa primul razboi mondial s-au construit biserici romanesti in Alberta, Saskatchewan si Monitoba. In ultimul timp s-au construit parohii noi pe coasta de est a Canadei, la Ottawa, si pe coasta de vest, la Vancouver. Singura catedrala romaneasca din Canada se gaseste la Windsor.Cele trei biserici ortodoxe din Montreal sunt subordonate unor mitropolii diferite: Biserica „Buna Vestire” este subordonata Mitropoliei Ortodoxe Ruse din afara (Mitropolitul Vitalie), biserica „ Ioan Botezatorul ” il recunoaste pe Mitropolitul Victorin (alaturi de alte 32 de biserici din S.U.A. si Canada), iar Misiunea Ortodoxa din America - pe episcopul Nathaniel (impreuna cu alte 58 de biserici si 24 de misiuni ortodoxe romane din S.U.A. si Canada).O serie de personalitati marcante ale comunitatii romanesti din Canada au vizitat Romania, intre care: profesor universitar Nicolae Mateescu-Matte, Ionela Manolescu - scriitor, Ion Taranu - fost presedinte al Federatiei Asociatiilor Romanilor din Canada, dirijorul Remus Tzincoca, etc.


Diaspora Romana V
     media: 5.00 din 3 voturi

- EUROPA -
AUSTRIA
Comunitatea romana din Austria numara peste 23 000 de persoane organizati in asociatii. Un liant al comunitatii romane il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.In randul diasporei romane din Austria se numara personalitati de prestigiu: Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, prof. Ana-Maria Altman, dipl. ing. Silvia Brandstatter, artistul Teodor Ciurdea, prof. univ. Leonora Geanta, Luminita Nielsen, om de afaceri, familia medicilor Savulescu, Fritz Frank, actorul Dinu Dumitrescu, scriitorul Amos Chitta etc.NR. ROMANI potrivit Ambasadei Romaniei – 30 000.BELGIAProcesul de constituire a emigratiei romanesti din Belgia a inceput in contextul social politic al celui de-al doilea razboi mondial. Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, cca 700 de persoane. Imigrantii romani mai vechi sau mai noi, in general cu un nivel de pregatire universitara, s-au integrat in mod firesc in societatea belgiana, fara insa a ocupa pozitii importante pe plan politic sau economic; ei s-au afirmat cu precadere in viata stiintifica si cultural artistica. Din anul 1990 s-au mai stabilit in Belgia cca. 2 500 cetateni romani, din care cca 2 400 au cerut azil politic, romanii situandu-se pe primul loc la cereri de azil in aceasta tara. Din punct de vedere al statului juridic, o parte insemnata a etnicilor romani din Belgia a renuntat la cetatenia romana, adoptand-o pe cea belgiana. Se remarca, totodata, ca persoanele care s-au casatorit cu cetateni belgieni, in marea lor majoritate beneficiaza de statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate.In viata stiintifica si cultural artistica belgiana se evidentiaza prezenta unor personalitati de prestigiu de origine romana, recunoscute ca atare, printre care acad. prof. dr. Radu Balescu, membru al Academiei Regale a Belgiei si membru de onoare al Academiei Romane, profesorii universitari Michel Steriade, Mihai Nasta, Ion Negrutiu, violonista Lola Bobescu, s.a.Emigratia romana din Belgia traieste in cea mai mare parte la Bruxelles. Desi numeric redusa, acesta a reusit, prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor personalitati autohtone, sa-si constituie propriile forme de organizare, care i-au facilitat mentinerea legaturilor cu patria mama si promovarea valorilor spirituale romanesti peste hotare. Un rol important in mentinerea in randul comunitatii romane din Belgia a constiintei de neam si de credinta revine Bisericii Ortodoxe, subordonata Patriarhiei Romane. Sub ingrijirea acesteia apare publicatia trimestriala "Strana stramoseasca".La Universitatea din Liège functioneaza un lectorat de limba, cultura si civilizatie romaneasca.
DANEMARCA si alte tari nordice
Circa 2 000 de romani traiesc in Danemarca, aproximativ 800 in Norvegia (dupa unele statistici, numarul lor s-ar ridica la peste 2 000) si cateva sute in Finlanda. Nu avem alte date concrete despre aceste comunitati.
ELVETIANumarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind stabiliti in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino. Etnicii romani din Elvetia au constituit comunitatea romana din Elvetia, care grupeaza doar aproximativ 10 % din numarul total al acestora.Din 1991 la Geneva functioneaza biserica " Sfantul Ioan Botezatorul ", la care serviciul religios este oficiat de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe romane "Invierea Domnului" si "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne biserica "Sfantul Gheorghe". Comunitatea romana din Elvetia editeaza revista "Caminul Romanesc" care apare trimestrial.Printre personalitatile marcante ale comunitatii romane din Elvetia se afla Printul Dimitrie Sturza, om de afaceri, Alexandru Safran, rabin sef al Genevei, Mihai Sanzianu, pictor, Pascal Rutta, scriitor, medicul Dan Mirescu si altii.
FRANTA
Primii emigranti romani la Paris au fost intelectuali atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789.In 1939, romanii din Paris s-au organizat intr-o Societate Romaneasca cu biblioteca proprie, constituindu-se colonia romana. In contextul istorico-politic interbelic si in perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul emigrantilor romani din Franta a sporit semnificativ.In prezent, diaspora romana din Franta este apreciata la aproximativ 60 000 de persoane.Din punct de vedere al statutului juridic, cea mai mare parte a etnicilor romani din Franta a renuntat la cetatenia romana, optand pentru cea franceza. Bipatrizii, in numar mai redus, au continuat sa mentina si unele legaturi cu tara, cu precadere de natura familiala.O categorie restransa de etnici romani o reprezinta apatrizii. Acestia, renuntand la cetatenia romana, la cererea lor expresa sau prin retragere, si nefiind in masura sa indeplineasca conditiile cerute de reglementarile tarii de resedinta in materie de naturalizare, au fost marginalizati de autoritatile franceze si de mediile in care traiesc.Caracteristica principala a emigratiei romane din Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia, mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de patria de origine.O parte relativ importanta a intelectualitatii de origine romana, a fost si este apreciata unanim in viata culturala franceza contemporana, fiind ilustrata de nume ca dramaturgul Eugen Ionescu, filosoful Emil Cioran, actrita Elvira Popescu, sculptorii George Apostu, Etienne Hajdu si Idel Ianchelevici, compozitorul Vladimir Cosma, scriitorul Petru Dumitriu, Dumitru Tepeneag, Paul Goma, cineastul Paul Barbaneagra si multi altii.Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele centre urbane, printre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Verneuil, Valance etc. In decursul anilor aceasta si-a creat, prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor personalitati autohtone, unele asociatii cu caracter cultural, destinate propagarii valorilor spirituale romanesti.Nr de romani din Franta si Belgia este estimat de Ambasadele Romaniei in aceste tari la 60 000 de persoane.
GERMANIA
Emigratia din Germania s-a constituit in valuri succesive, indeosebi dupa anul 1940. Surse ale Ministerului Federal de Interne al Germaniei estimeaza numarul sasilor si al svabilor originari din Romania la cca. 550 000 persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania la cca. 150 000 de persoane. Ambasada Romaniei in Germania estimeaza insa numarul de romani ca fiind de 200 000 plus cei aproximativ 1,5 milioane de sasi si svabi vorbitori de limba romana.In Germania, Biserica Ortodoxa Romana , ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania si Europa Centrala si parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si Nürenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si pastrarea identitatii lingvistice si religioase. Numirea recenta a Episcopului Sofronie, tanara personalitate a ortodoxismului romanesc, aduce cu sine o speranta in reintregirea comunitatii si implicarea ei in pastrarea si promovarea spiritualitatii romanesti in lume.Printre personalitatile de prestigiu romane stabilite in Germania se numara prof. dr. ing. Radu Popescu-Zeletin, prof.dr. Eugen Coseriu, Radu Barbulescu, redactor sef al revistei "Observator", istoricul de arta Pavel Chihaia, prof. Vladimir Iliescu, Ion Iancu Bidianu, directorul Institutului din Freiburg, prof. Vasile Barba, prof.dr. Dionisie Ghermani, dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, dr. Gheorghe Olteanu, publicist, dna. Brandusa Massion, fondatoarea CROM-RHINMAIN, dl. Mircea Tudoran, publicist, familia Ciurea, cunoscuti scriitori si publicisti, istoricul de arta Eugen Cojocaru si multi altii.
ITALIA
Diaspora romaneasca din Italia numara, dupa unele estimari, cca 25 000 de persoane, caracterizandu-se prin structuri destul de eterogene.In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romanesti in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta si altele, cu precadere in jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care unele editeaza si publicatii in limba romana.Predarea limbii si civilizatiei romane se bucura de o veche traditie in Italia, indeosebi la Universitatile din Roma, Milano, Torino, Florenta, Napoli, Padova, Pisa, Udine, Catania. La universitatile din Roma, Pisa, Torino, Padova, Milano functioneaza, pe langa catedrele de romana, si lectori trimisi de Ministerul Educatiei Nationale din tara. Intre personalitatile de prestigiu romane sau originare din Romania stabilite in Italia mentionam pe compozitorul Roman Vlad, pe istoricul prof. Bianca Valota-Cavalotti, pe lingvistii Sorin Stati si Alexandru Niculescu, pe artistii plastici Lucky Galaction, Radu Dragomirescu si Camilian Demetrescu, pe artistele lirice Elena Cerni, Gabriela Cegolea si Ioana Ungureanu, pe violonista Liliana Stefanescu Scagno, pe balerini Gheorghe Iancu si Marinel Stefanescu si altii.Fundatia are bucuria de a fi contribuit la infiintarea unei noi forme asociative si anume „Asociatia Romanilor din Milano” condusa de dna. Prof. Marioara Carlan Salvadeo.Conform Ambasadei Romaniei in Italia ar trai meleaguri italiene in jur de 200 000 de romani dintre care doar 40 % cu statut legal.
LUXEMBURG
In Marele Ducat de Luxemburg traiesc aproximativ 300 de romani.
OLANDA
Diaspora romana din Olanda este estimata la cca 2 000 de persoane. In Olanda functioneaza o biserica ortodoxa romana deservita de un preot numit de Patriarhia Romana, care editeaza revista anuala "Marturie ortodoxa".In randul reprezentantilor de seama ai comunitatii romane din Olanda se numara Monica Savulescu-Voudouris, prof. dr. Sorin Alexandrescu, prof.dr.ing. Constantin Gallin, Radu Manoliu, Petre Calaraseanu, Gheorghe Pop etc.
POLONIAPe teritoriul Poloniei, in afara populatiei majoritare, traiesc, in prezent, conform aprecierilor oficiale, circa 1,5 milioane cetateni apartinand minoritatilor nationale, ceea ce reprezinta aproximativ 4% din numarul total de locuitori ai tarii.Comunitatea romana numara mai putin de o mie de persoane, majoritatea fiind stabiliti in Polonia prin casatorie si avand profesiuni diverse, in cea mai mare parte insa fara a detine pozitii sociale deosebite.Ambasada Romaniei de la Varsovia organizeaza anual intalnirea de ziua nationala cu minoritatea romana, membrii acesteia raspunzand, in general, pozitiv si la alte manifestari indeosebi pe linia culturala.In Polonia se afla mici grupari etnice de armeni (8-15 mii), tatari (5 mii) care nu sunt considerate minoritati nationale , avand insa traditii culturale si religioase distincte.
PORTUGALIA
In Portugalia traiesc aproximativ 500 de romani. Nu avem insa numarul exact al celor plecati sau stabiliti dupa 2002, cand s-a inceput migrarea fortelor de munca catre aceste tari.
SLOVACIA
O comunitate de aproximativ 9 000 de originari din Romania se afla in sudul Slovaciei, majoritatea acestora provenind din randul etnicilor slovaci intorsi in patria lor de origine.In Republica Slovaca nu se poate vorbi despre existenta unei comunitati romanesti propriu-zise. Numarul persoanelor de origine etnica romana este de cateva zeci care s-au stabilit in aceasta tara urmare a unor casatorii mixte, cu cetateni slovaci.In aceste conditii, prin intermediul actualelor lor familii, cetatenii de origine romana au fost asimilati complet de mediul in care traiesc. Nu exista scoala sau biserica romaneasca.
SPANIA
In Spania traiesc aproximativ 2 500 de romani, in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele asociatii romanesti, cum sunt: "Comunitatea romanilor din Spania" (Barcelona), " Fundatia Culturala Romana " (Madrid). In Spania au activat si activeaza personalitati de origine romana ca Vintila Horia, Alexandru Cioranescu, George Uscatescu si alti scriitori, artisti, medici, ingineri. Din cauza migratiei recente a fortelor de munca, numarul romanilor care s-au stabilit in Spania este in continua crestere. Acestia si-au creat mici comunitati in jurul carora graviteaza toata activitatea culturala, fiind infiintate chiar clase de limba romana pe langa bisericile existente. Ca si in Portugalia, romanii ajunsi in aceasta tara dupa 2000 si-au infiintat mai multe ziare prin care tin la curent conationalii lor cu actualitatea din tara, dar in care isi ofera si serviciile. Din cauza acestei fluctuatii de populatie originara din Romania nu putem avea un numar exact al etnicilor romani traitori in Spania insa Ambasada Romaniei in Spania ii estimeaza la 100 000 dintre care doar 40% au statut legal.
SUEDIA
In Suedia traiesc circa 13 000 de originari din Romania dar si multi romani timoceni (de pe Valea Timocului sarbesc), al caror numar nu il cunoastem nici macar cu aproximatie. In cea mai mare parte sunt de origine romana, existand si grupuri compacte de maghiari, si un numar redus de evrei. Aproximativ 2 000 au statutul de cetateni romani cu domiciliul in strainatate, 21% dintre acestia fiind maghiari.In ultimii ani, numarul originarilor din Romania care au obtinut dreptul de sedere si munca in Suedia a cunoscut o crestere insemnata, insa este de remarcat ca romanii nu figureaza, din punctul de vedere numeric, in statisticile oficiale referitoare la emigranti in raport cu cei proveniti din Finlanda, Grecia, Turcia, Polonia, Ungaria. Avand in vedere ca este relativ recenta, imigratia romana nu dispune de o organizatie proprie la nivelul Suediei.Unii romani au reusit, totusi, sa ocupe posturi in concordanta cu pregatirea lor profesionala (invatamant, cultura si chiar mass-media), insa sunt foarte putini cei care au acces la valorile culturale si spirituale autohtone si care sa ocupe functii pe plan administrativ, economic ori politic. Romanii din Suedia originari din Romania sunt grupati, in general, in principalele centre economice, Stockholm, Göteborg si Malmö, unde exista si parohii ortodoxe. Conform statisticilor suedeze din 1996, in Suedia traiesc urmatoarele categorii de romani sau originari din Romania:- 7015 cetateni suedezi de origine romana;- 4186 cetateni romani;- 1605 cetateni suedezi de origine romana – a doua generatie (nascuti in Suedia);- 839 romani nascuti in Suedia, prima generatie;In realitate, se considera ca aceasta cifra este cu cca. 3 000 mai mare, deoarece statisticile suedeze nu-i cuprind decat pe cei care au rezidenta permanenta (PERMANENT UPEHOLTISTON) care se acorda numai dupa 3 ani de sedere neintrerupta in Suedia.Cea mai mare concentrare de persoane originare din Romania este in partea de sud a Suediei, in zona Malmo-Solvesborg-Goteborg, unde traiesc cca. 70% din total. In zona Stockholm se apreciaza ca exista cca. 2 000 de romani.Pe categorii profesionale, predomina pensionarii si persoanele cu functii destul de modeste in diverse sectoare de activitate. Cei mai bine situati sunt medicii, inginerii, cercetatorii – in numar insa redus. Si mai putini sunt oamenii de afaceri de anvergura, iar functii politice nu sunt ocupate de persoane din diaspora romana.Ca si pe alte spatii, emigratia romana este slab organizata si putin unita comparativ cu cea poloneza sau maghiara.
TURCIA
Poate fi subliniat ca in Turcia exista mult mai multi romani decat cei 800 atestati statistic, adica aproximativ 30 000, plecati la lucru, emigrati pe motiv economic sau in cadrul casatoriilor mixte cu cetateni turci.
MAREA BRITANIE si IRLANDA
Se apreciaza ca numarul romanilor stabiliti in Marea Britanie este de circa 1 500-2 000 de persoane.Diaspora romaneasca este concentrata in zona marilor orase din sudul Angliei: Londra, Birmingham si Nottingham.O parte a comunitatii romanesti este grupata in jurul Bisericii Ortodoxe Romane, cu un preot numit de Patriarhia de la Bucuresti.O activitate remarcabila desfasoara „Centrul Cultural Roman” – asociatie cu statut legal a comunitatii romanesti din Marea Britanie – al carui presedinte este Dl. Nicolae Ratiu.Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la Londra numarul de romani traitori in Marea Britanie ar fi ajuns la 15 000 iar al celor din Irlanda la 7 000.



 



vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0



Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare